| 1.
|
PRITOC'IT2, -Ă, pritociţi, -te, adj. (Despre vin sau zeama de varză, de murături) Care a fost supus pritocirii. - V. pritoci.Sursă
: DEX'98
( 35128)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
PRITOC'IT1 s.n. Pritocire. - V. pritoci.Sursă
: DEX'98
( 35189)
- ana_zecheru |
| |
| 3.
|
PRITOC'IT adj. 1. (reg.) răvăcit. (Vin ~.) 2. v. trans-vazat.
Sursă
: Sinonime
(203448)
- siveco |
| |
| 4.
|
PRITOC'IT s. pritoceală, pritocire, pritocitură, (pop.) pritoc. (~ul verzei.)
Sursă
: Sinonime
(203449)
- siveco |
| |
| 5.
|
pritoc'it s. n.
Sursă
: DOR
(274447)
- siveco |
| |
|
|